Evanghelia lui Ioan 15:5
Ce afirmație provocatoare face Domnul Isus: „fără Mine nu puteți face nimic!” Nu este absurd? Progresul tehnic, economic și științific al ultimelor decenii nu contrazic această afirmație? Mai avem nevoie de Dumnezeu când astăzi se poate face orice?
Tehnica și știința progresează cu o viteză uluitoare. Omul pătrunde în Univers, ajunge tot mai departe. În medicină și chirurgie sunt posibile lucruri care, doar cu puțini ani în urmă, păreau de neconceput. De la operații simple la cele foarte complicate pe creier și chiar până la transplant pe cord, omul are, aparent, totul sub control.
Însă frica și nesiguranța îi marchează pe oameni. De exemplu, nimeni nu știe unde poate duce criza financiară sau războiul. Aroganța popoarelor vremii noastre este mai mare ca niciodată. Oamenii s-au emancipat față de Dumnezeu.
Și în domeniul personal ne scapă multe lucruri de sub control. Ceea ce este în inima noastră își găsește expresia în viața noastră cotidiană: cuvinte care rănesc, lipsa de dragoste față de soție/soț sau copii, atitudine egoistă, toate aceste lucruri dau naștere la ceartă, la amărăciune și chiar la disperare. Astfel, vedem că omul, în ciuda tuturor progreselor în știință și în tehnică, a rămas în structura sa același: un barbar. De multe ori este lipsit de considerație, necivilizat, încăpățânat, dușman al binelui.
Conștiința care nu se orientează după Cuvântul lui Dumnezeu devine insensibilă. Căsniciile se destramă, copii și tinerii se revoltă, se refugiază în droguri sau în alcool. Fără a ține seama de niciun considerent moral se avortează, se abuzează în relațiile cu oamenii, se fură, se jignește, se calomniază, etc.
Aceasta este lumea fără Dumnezeu. Fără El, într-adevăr, nu putem face nimic, decât să păcătuim. Fără El rămânem o ramură uscată, urâtă și inutilă care va fi tăiată și aruncată în foc. Dar Dumnezeu vrea să ne altoiască în Vița Sa, Hristos. Dumnezeu Însuși a plătit pe Cruce pentru toate păcatele, indiferența, îngâmfarea și îndepărtarea ta de Dumnezeu. Isus iți oferă iertare și o viață nouă, o viață trăită în El.
Ești o ramură altoită?
Sau încă ești o mlădiță sălbatică, fără rod, nefolositoare?
